Nu te-am intoxicat cu baliverne,
Aşa simţeam şi te-am considerat
Cel mai frumos om, cu adevărat,
Iubire-ntre iubirile eterne.

Dar nu spera ca alţii să-ţi mai spună
C-ai fost şi eşti o floare în prăpăd,
Nici nu mai eşti, iar ei nici nu te văd,
Vor zice c-a fost farsă ori minciună.

Să nu aştepţi respect de la oricine,
Precum te-am lăudat, de toate, eu.
Ascultă-mă, deşi ţi-o spun cu greu:
Erai frumos dar numai lângă mine.

Am vrut să-ți scriu pe frunte, dimineața,
când șoapta ta-mi sădea în trup fiori
când soarele-mi cerea să-ți dărui viața
deși ți-am dat-o de mai multe ori.
nici nu mai știu cu ce se-nvinge lumea
cu ce se-ngână nopțile, pe rând,
din ce se naște vidul sau mulțimea,
știu doar atât, ești viu în al meu gând.
Am vrut să-ți scriu pe pletele albastre
când marea înceta să mă sărute,
pe firul de nisip căzut din astre,
să luminez zdrobind nopțile mute.
nici nu mai știu de când te-ascult în mine
silabisind tăcerile pustii
și mă ascund de tot ce se cuvine
să nu m-auzi cum te aștept să vii.
Am vrut să-mi șterg iluziile toate
de praful vremilor nepământești,
să-ți scriu din lacrimile-asimilate
poemul crunt în care dăinuiești.
nici nu mai știu unde mi-am pus cuvântul,
sub piatra rece să nu istovească,
dar am zidit pe stele jurământul
să te iubesc cu patimă cerească

Te-aş invita la o cafea, diseară,

să ne apuce zorii desenând

viraje pe-o şosea din călimară,

dar mi-este teamă c-ai să pleci curând.

.

Te-aş parfuma cu razele de soare,

să uit că ne inundă miezul nopţii,

că te visez simţindu-mă datoare

să te cuprind cu lacătele sorţii.

.

Te-aş invita să mă răsfeţi o clipă

dar ştiu prea bine că nu ai habar

ce înseamnă zborul fără de aripă,

iubirea sfântă, fără de hotar.

.

Te-aş descifra lăsându-te să-mi dai

o primăvară ruptă de-ntuneric,

dar tu nu bei cafea, tu serveşti ceai

De Ziua Iubirii, care pentru mine nu este o zi, ci este mereu de când sunt cu el, aș alege să petrecem noaptea într-o căsuță din copac. Să pregătesc ceva dulce pentru amândoi și să bem vin roșu sau șampanie.
Să stăm îmbrățișați și să ne amintim cu drag și haz de cum ne-am cunoscut, de primele întâlniri, primele promisiuni și despre cât de puternică este dragostea noastră.
Să fie cald, să stăm pe jos, sa ne învelim cu multe pături sau cu noi înșine și să ne uităm la cerul plin de stele.

Cea mai romantica zi ar fi cea pe care am petrece-o departe…intr-un loc cald, admirand valurile spumoase ale marii tinandu-ne in brate. Undeva pustiu, cu un apus deosebit de frumos, contempland natura, ascultand pescarusii si uitandu-ne timpul. Fara vorve.. doar plutind dragoste.

Inchid ochii si suntem doar noi doi.I-aș purta inima în orice loc, bun sau rău, și aș avea grijă de ea, însă pentru o clipă, un moment, o viață, m-aș opri într-un loc doar al nostru, și anume: acasă. Locul în care în fiecare dimineață miroase a dragoste când îi pregătesc micul dejun; unde dușul de dimineață devine mai lung pentru că ascultăm neîncetat melodia noastră preferată în timp ce ne parfumam în mângâieri și săruturi; unde surprizele apar neîncetat prin bilețele așezate în locul semnului de carte sau petale de flori aranjate cu grijă printre lumânări parfumate. Unde oricât de obosită aș fi cineva mă ajută să zambesc și să mă îndrăgostesc, să mă reîndrăgostesc. Așa arată pentru mine acel loc perfect la care toți visăm; liniște, înțelegere, noutate, zâmbete; iubire.

Ce e iubirea? Chiar, cine stie? O simti cum te prinde O simti cum te-nvie Un gand care naste O privire furata Si ochii ce cheama Iubire ti-arata Dorinta te poarta Pe culmi de placere Fantasme se nasc Si cresc in tacere Te-nvaluie toate Si trupul se-ncinge Privirea ce arde Dorind te atinge Pe ochi si pe buze Pe gat si coboara Iar visul incarca Clipa fugara Dar tu esti departe Aproape fiind Zambesti cu dulceata Si respingi in alint Ce joc carismatic Ce enigma ciudata? Semeni iubire Ca s-o spulberi indata! Inchisa fiind In capcana iubirii Vin si-ti cer cheia Inchisorii simtirii